România, între jurământ și recuzită

Fotografia are o singură secundă și spune mai mult decât multe editoriale.

În dreapta, un rând de jandarmi. Căști, scuturi, veste, numere de identificare. Nu au fețe, au echipament. Sunt o instituție care merge în pas. Cu toate defectele ei, instituția asta are un lucru pe care îl poți verifica: un jurământ. Oamenii aceștia au promis, în fața țării și a drapelului, că vor apăra ordinea constituțională. Poți crede sau nu în jurământ. Dar există. Are text, are dată, are semnătură.

În stânga, un om în costum popular. Cămașă albă, cusături albastre, pălărie. Ține în mâini o bâtă. Pe bâtă e înfășurat drapelul.

Același drapel. Pentru unii, e obiectul unui jurământ. Pentru alții, e accesoriu de moment. Noi avem o obsesie pentru cioban. Miorița, transhumanța, turma, muntele, fluierul, bâta, costumul popular. Ciobanul e personajul prin care ne povestim pe noi înșine. Românul adevărat, ancestral, lipit de pământ. Omul care vorbește cu oile și înțelege rostul lumii mai bine decât funcționarul de la oraș. E un personaj frumos. Și e mereu la îndemână, ca un costum într-un dulap.

Aici avem un cioban fără oi. Are o bâtă, dar nu mai e unealta păstorului. E armă improvizată. Are un drapel, dar nu mai e simbol național. E recuzită.

Două Românii se întâlnesc în aceeași fotografie. Amândouă folosesc același simbol. Nici una nu îl folosește la fel. Prima are drapelul în regulament. A doua îl are în mână. Prima îl păstrează și îl protejează. A doua îl agită. Nu putem alege ușor pe cine să credem. Și statul știe să se joace cu simbolurile când îi convine.

Nimeni din imagine nu e nevinovat de teatru.

Unii joacă rolul de paznici ai unui stat capturat, alții joacă rolul de daci liberi fără stână. Și unii, și alții trag de un simbol pe care nu-l mai înțelege niciunul, dar care dă nespus de bine în poze. Într-o societate rămasă fără educație, fără repere și fără consecințe pentru marii hoți, ne-am ales cu cea mai ridicolă formă de patriotism: cel cu bota înfășurată în tricolor sintetic. Așa că nu vă faceți griji, piesa va continua și mâine. Miorița nu mai vorbește cu ciobanul, iar jurământul jandarmilor e valabil doar până la prima dezbatere despre salarii sau pensii speciale.

Cortină!