o satiră despre libertate, frică și contradicții moderne
Există un tip de discurs politic care se revendică din libertate absolută, dar funcționează după reguli extrem de stricte.
Se numește, de obicei, suveranism — și vine la pachet cu indignare, certitudini simple și o listă surprinzător de stabilă de contradicții.
Pentru claritate, le-am pus cap la cap sub forma unor porunci.
Nu ca atac. Ci ca oglindă.
Există o specie politică fascinantă: suveranistul indignat.
Se declară liber, neînfricat și necontrolat, dar funcționează după un set foarte strict de reguli nescrise. Atât de stricte, încât merită puse cap la cap sub forma unor… porunci.
Nu pentru a judeca.
Ci pentru a pune o oglindă în față.
Porunca I
Să nu ai alte opinii în afară de cele ale grupului.
Te vei declara gânditor liber, dar vei respinge reflex orice idee care nu vine din interiorul bulei tale. Gândirea critică este acceptată doar dacă duce la concluzia deja stabilită.
Porunca II
Să urăști propaganda, dar să crezi sloganul care te enervează cel mai tare.
Propaganda este rea prin definiție — cu excepția celei care îți confirmă furia. Aia nu manipulează, „trezește”.
Porunca III
Să ceri libertate, dar una bine organizată.
Libertatea ideală are reguli clare, limite ferme și, de preferat, un lider care „știe el mai bine”. Libertatea reală, cu dezordine și responsabilitate, e suspectă.
Porunca IV
Să nu fii sluga nimănui, dar să accepți ajutorul „străinilor”.
Independența este sacră, mai ales când vine sub formă de pensii, fonduri, subvenții sau beneficii externe. Asta nu e dependență. E „drept”.
Porunca V
Să urăști corupția, dar doar pe cea greșită.
Corupția este inacceptabilă — mai puțin atunci când „ține cu ai noștri”. Atunci devine context, nu problemă.
Porunca VI
Să strigi că trăiești în dictatură, dar să cauți un dictator mai bun.
Dictatura e intolerabilă… dacă nu e a ta. Ideal ar fi una care „face ordine” și nu te deranjează personal.
Porunca VII
Să te declari patriot, dar să aplauzi propaganda altora.
Iubești România, dar te emoționează discursurile autoritare din alte părți. Important e să sune hotărât, nu să fie al nostru.
Porunca VIII
Să lauzi educația comunistă, dar să respingi educația actuală.
Școala de altădată era mai bună, mai dură, mai serioasă. Dovada supremă: nu e nevoie să mai citești nimic azi ca să fii sigur de asta.
Porunca IX
Să ceri libertate de exprimare, dar să nu suporți replica.
Ai dreptul să spui orice.
Ceilalți au dreptul să tacă.
Dialogul e bun doar până apare dezacordul.
Porunca X
Să ceri lege și ordine pentru toți, cu o mică excepție.
Legea trebuie aplicată strict. Egal. Fără milă.
Dar, evident, nu chiar asupra ta.
Concluzie
Aceste porunci nu descriu suveranitatea.
Descriu frica de complexitate, nevoia de certitudini simple și dorința de autoritate mascată în patriotism.
Suveranismul, în forma asta, nu e despre libertate.
E despre confortul de a nu mai gândi singur.
Independenți în vorbe. Ghidaj inclus în pachet.